Blog

Menopauza este definită clinic ca întreruperea definitivă a ciclurilor menstruale. Originea sa este ovariană, si au fost identificate următoarele perioade care alcătuiesc tabloul menopauzei:

Premenopauza – caracterizată prin reducerea progresivă până la dispariţie a fertilităţii (5 – 10 ani). Începe în general la 38 – 40 ani şi, în afară de reducerea fertilităţii, nu are manifestări clinice.

Menopauza este definită ca absența menstruaţiilor timp de 1 an, în absența altor condiţii, cu valori ale hormonului FSH > 40 UI.

Postmenopauza caracterizată printr-o secreţie ovariană reziduală de hormoni androgeni şi deficit profund de estrogen. Se distinge postmenopauza precoce (1-3 ani) și postmenopauza tardivă (restul până la 6 ani).

Perimenopauza este un termen introdus de OMS şi reprezintă perioada care precede imediat instalarea menopauzei şi se extinde apoi 1- 2 ani după aceasta. Vârsta medie a perimenopauzei este de 46 ani (limite 39-51 ani), iar durata medie de 5 ani (limite 2-8 ani).

Vârsta medie de apariție a menopauzei este de 51 ani. Se consideră că menopauza este precoce dacă apare înainte de 40 de ani şi tardivă după vârsta de 52 de ani. Menopauza este naturală când se instalează spontan şi artificială când survine prin chirurgie pelvină sau radioterapie (în cazul cancerelor).

Există multipli factori care influențează instalarea menopauzei (rasiali, socio-economici, geografici, culturali, psihoafectivi), însă cel mai important factor este cel genetic.

Menopauza influenţează organismul, activitatea fizică, comportamentul femeii, nu debutează la aceeaşi vârstă şi nu are aceleaşi implicaţii pentru toate femeile.

Percepţia femeilor asupra menopauzei-ce  este și ce înseamnă pentru o femeie apropierea sau instalarea menopauzei?

• Încetarea ciclurilor menstruale;
• Sfârşitul perioadei de reproducere;
• Perioada de modificări hormonale;
• Organism în schimbare;
• Perioada instabilă emoţional;
• Proces de îmbătrânire.

Ce se intamplă cu hormonii? Modificările în producţia şi metabolismul hormonilor se instalează progresiv în cursul premenopauzei. Mecanismul de producere a menopauzei are la bază epuizarea cantitativă şi calitativă a foliculilor ovarieni. Ovulația devine mult mai rară, iar la femeile la care ovulaţia continuă să se producă, nivelurile luteale ale progesteronului sunt mai reduse. Dezvoltarea neregulată de foliculi exercită efecte de stimulare neregulată asupra endometrului cu modificarea frecvenţei sângerărilor menstruale. Epuizarea foliculilor atinge la un moment dat un prag, sub care stimularea proliferării endometriale se opreşte şi menstrele dispar.

În cursul menopauzei se modifică nivelurile hormonale şi modul în care hormonii sunt produşi. Secreția ovariană de estrogeni devine foarte scăzută.. Femeile obeze prezintă frecvent un nivel crescut de estrogeni circulanți cu risc crescut pentru apariţia neoplasmului de endometru. Femeile slabe au concentraţii plasmatice de estrogeni mai scăzute şi au risc crescut de osteoporoză. Nivelele crescute de estrogeni la femeile obeze nu conferă protecţie pentru simptomele specifice menopauzei.

După menopauză, secreția de progesteron încetează. Progesteronul protejează endometrul dar şi ţesutul mamar de stimularea estrogenică, deci în menopauză riscul de neoplasm mamar sau de endometru creşte. Se constată creşterea gonadotropin releasing hormonilor şi scăderea SHBG = globulinei transportoare de hormoni sexuali.

După vârsta de 40 de ani, examenul clinic periodic trebuie să includă şi analiza modificărilor funcției menstruale, prezenţa sângerărilor anormale vaginale tulburărilor de somn sau ale funcției sexuale.

Tulburările menstruale (menstruaţii neregulate, abundente sau prelungite) sunt frecvent asociate ciclurilor anovulatorii. Anovulaţia este o cauză de sângerare anormală uterină dar trebuie luate în considerare si prezenţa unei sarcini, cancerul de endometru; hiperplaziile de endometru; fibromatoza uterină; polipii endometriali; neoplasmul cervical.

Luați legatura cu medicul ginecolog dacă experimentați sângerări genitale anormale, bufeuri, insomnii, tulburări sexuale și vasomotorii,creștere inexplicabilă în greutate, pentru un diagnostic și tratament corect adaptat cazului dumneavoastră!

Menopauza precoce

Apare când este epuizat capitalul de foliculi ovarieni înainte de vârsta de 40 de ani. Incidența este de 1-4%. Clinic se caracterizează prin amenoree, semne clinice ale deficitului de estrogeni şi sterilitate. Pe plan biologic diagnosticul este susținut de evidențierea hipogonadismului hipergonadotrop (estradiol scăzut şi FSH, LH crescuţi).

Cauzele menopauzei precoce sunt multiple:

• Modificări de număr și structură a cromosomului X
• Fenomene autoimune
• Boli metabolice (hemocromatoză, boală Wilson)
• Infecţii virale (rubeolă, oreion)
• Iatrogenă (chirurgie, chimio- sau radioterapie)
• Infecții genitale cronice, endometrioză
• Idiopatice

Diagnostic clinic – se stabileşte retrospectiv în caz de amenoree de I an, eventual asociată sindromului de deficit de estrogeni care apare la o vârstă compatibilă cu acest diagnostic.

Diagnostic biologic – se constată o insuficienţă ovariană severă: E, scăzut <_ 50 pg/ml, gonadotropine crescute FSH >40 UT/l, progesteron nedozabil, hiperandrogenie relativă prin secreţie de testosteron.

Cum vă poate afecta instalarea menopauzei?

Bufeurile reprezintă un simptom precoce al deficienței estrogenice, cu debut în perimenopauză. Sunt descrise ca „perioade recurente, tranzitorii caracterizate prin transpiraţii mai ales nocturne, senzație de căldură la nivelul capului, gâtului, toracelui ce se întinde la nivelul întregului organism, palpitaţii, anxietate, urmate uneori de frisoane”. Episodul durează între 1- 3 minute şi se repetă cel mai frecvent de 5¬l0 ori/zi. Apar spontan sau pot fi declanşate de diverşi factori emoţionali. Incidenţa este de 10-25% în premenopauză şi acelaşi procent de femei nu au tulburări vasomotorii în postmenopauză.

Tulburările vaso-motorii durează între 6 luni – 5 ani și sunt mai severe în cazul menopauzei induse chirurgical. Pot fi însoţite de palpitaţii, dureri precordiale, stări lipotimice, modificări ale TA şi ritmului cardiac, oboseală, nervozitate, anxietate, iritabilitate, depresie şi pierderea memoriei.

Cauza bufeurilor rămâne incertă, constatându-se creşterea LH, unor peptide (beta -endorfine, ACTH) sau creşteri episodice în frecvența şi intensitatea pulsurilor hipotalamice de GnRH. Bufeurile pot fi secundare feocromocitomului, bolilor tiroidiene, tumorilor pancreatice, leucemiei, etc. Când etiologia bufeurilor nu este clară, existenţa deficitului de estrogeni trebuie confirmată prin nivelele crescute de FSH.

Bufeurile pot cauza insomnie, care la rândul ei provoacă oboseală, iritabilitate şi capacitate de concentrare redusă.

Afectarea sistemului nervos central și funcția sexuală-  Femeile în premenopauză prezintă dificultăţi de concentrare şi pierderea memoriei recente. Aceste simptome sunt atribuite fenomenului de îmbătrânire dar și tulburărilor de somn asociate tulburărilor vasomotorii.

Rolul deficitului de estrogeni în stările depresive din menopauză, scăderea funcţiei cognitive, demenţa şi boala Alzheimer reprezintă subiectul a numeroase cercetări. Femeile din perimenopauză cu antecedente de migrene menstruale pot prezenta o accentuare a acestora în contextul scăderii estrogenilor şi progesteronului.

Modificarea imaginii corporale prin îngrăşare, hirsutism, transpiraţii, modificări cutanate, modificări atrofice ale sânilor, scăderea libidoului, disconfortul la contactul sexual constituie suportul unor modificări psiho-somatice întâlnite în această perioadă.

Deficienta estrogenică are consecinţe importante asupra aparatului uro-genital. La nivelul vaginului se constată subţierea mucoasei vaginale, scăderea umidităţii intravaginale, creşterea pH-ului. Simptomele vaginale includ absența lubrefierii, prurit vaginal, dispareunia şi infecţiile vaginale recurente. Simptomele urinare include disurie, polakiurie, infecţii recurente urinare. Deficitul de estrogeni realizează laxitate pelvină care determină prolaps genital şi incontinenţă urinară de efort. 1/3 din femeile cu vârstă 50 de ani prezintă probleme uro-genitale.

Osteoporoza- Asocierea dintre menopauză si osteoporoză ce reprezintă procesul de reducere a masei osoase şi alterarea microarhitecturii țesutului osos, a fost bine stabilită.

Cauza osteoporozei este multifactorială. Cei mai importanţi factori sunt: ereditatea, vârsta, imobilizarea prelungită, deficitul estrogenic, tratamentul cu corticoizi sau heparină, scăderea aportului de calciu în dietă. Factorii care scad riscul de osteoporoză sunt activitatea fizică si evitarea fumatului. Scăderea masei osoase este acompaniată de modificări semnificative ale arhitecturii osoase, crescând riscul fracturilor.

Efecte cardiovasculare- Afecțiunile cardiovasculare au fost asociate cu vârsta, hipertensiunea, fumatul, sedentarismul, hipercolesterolemia, diabetul zaharat dar şi cu hipoestrogenismul. Aceasta determină creşterea nivelului total de colesterol iar modificările echilibrului fluido-coagulant se contrabalansează: cresc unii factori procoagulanţi (VII, fibrinogen), dar şi unii factori fibrinolitici (antitrombina III, plasminogenul). Efectele vasculare directe ale deficitului de estrogeni din menopauză sunt considerate la fel sau chiar mai importante decât modificările metabolismului lipidic.

Tratament 

În cazul menopauzei confirmate se poate adopta următoarea atitudine:

– absența tulburărilor clinice – abținerea de la orice terapie cu riscul pe termen lung de apariţie osteoporozei şi accidentelor cardiovasculare;

– administrarea tratamentului de substituție hormonală.

Tratamentul de substituţie hormonală (TSh) 

Terapia estrogenică de substituție este indicată pentru orice femeie ce prezintă semne şi simptome de hipoestrogenemie şi care nu prezintă contraindicaţii. Prin creşterea speranţei de vârstă la femei, efectul negativ al deficitului prelungit de estrogeni devine tot mai semnificativ. În prezent mai puţin de 20% din femeile în postmenopauză folosesc estrogeni.

Căi de administrare a TSh:

• Oral – tablete
• Cutanat – patch, gel
• Vaginal – creme, geluri, inele, pesarii
• Subcutanat – implante
• Intramuscular 
• Nazal –spray

Indicatiile TSh:

• Menopauza
• Tulburările vasomotorii
• Atrofia vaginală
• Simptome urinare
• Risc crescut de osteoporoză
• Risc crescut de boală cardiovasculară
• Antecedente de boli cardiovasculare.

Contraindicații absolute ale TSh:

• Sarcina
• Neoplasm mamar, endometru
• Alte tumori estrogeno-dependente
• Tumori hipofizare
• Tromboflebită activă
• Sângerare genitală nejustificată
• Afecţiuni hepatice
• Litiază biliară.

Contraindicații relative ale TSh:

• Istoric de neoplasm mamar, endometrial, boli hepatice, tromboflebită
• Endometrioză (recurenţă)
• Migrenă
• Boli metabolice severe, diabet, obezitate.

Recomandăm o mare flexibilitate în administrarea TSh – tratamentul fiind strict individualizat. Luați legatura cu medicul ginecolog pentru a  stabili dacă sunteți o candidată pentru terapia de substituție hormonală!

Theodora Armeanu, medic rezident Obstetrică-Ginecologie