EN 
RO 
Endometrioza – ce este, care sunt cauzele, diagnosticul și cum se tratează
Ce este endometrioza?
Endometrioza este definită ca o entitate caracterizată prin prezența ectopică a țesutului endometrial activ în afara cavității şi a musculaturii uterine, în mod patologic. Cu alte cuvinte, aceasta este o afecțiune care se prezintă prin existența țesutului endometrial, care cuprinde uterul pe interior și provoacă sângerări la fiecare menstruație, în afara cavității uterine.
În ceea ce privește incidența acestei probleme, în jur de 10% din femeile de vârstă reproductivă şi 30- 40% la cele diagnosticate cu infertilitate este prezentă endometrioza.
Care sunt cauzele și factorii apariției endometriozei?
Endometrioza mai este numită și „boala teoriilor”, din cauza numărului ridicat de teorii care există cu privire la cauzele și factorii apariției acesteia. Așadar, câteva dintre aceste teorii sunt:
1. Teoria refluxului menstrual şi al implantării retrograde, teorie aparținând lui Sampson, formulată în anul 1927, conform căreia 90% din femeile care prezintă acest fenomen (factori de risc care cresc incidența: menarhă la vârstă mică, cicluri menstruale scurte, durata crescută a fluxului menstrual), evacuează parțial sânge menstrual și fragmente de endometru prin trompele uterine către abdomen, în locul căii normale, prin colul uterin. În prezent este cea mai acceptată teorie.
2. Teoria metaplaziei epiteliului celomic, teorie aparținând lui Meyer, formulată în anul 1919, care susține dezvoltarea din resturi ale structurilor embrionare, ductile Müller sau din învaginarea mesoteliumului din structura ovarului şi a epiteliului periotoneal, urmat de un proces de metaplazie.
3. Teoria inducției, care susține că endometrul din faza menstruală produce substanțe imunologic active, inducând țesutului peritoneal formarea leziunilor endometriozice.
4. Teoria resturilor embrionare, conform căreia endometrioza este rezultatul celulelor stem, pluripotente, care se pot diferenția, formând țesut endometrial funcțional (adepții explică astfel formarea endometriozei din septul recto-vaginal).
5. Teoria limfatică şi vasculară propune diseminarea celulelor endometriale prin vasele limfatice şi sanguine, explicând dezvoltarea patologiei în afară pelvisului (parenchim pulmonary, muşchiul biceps, nervi periferici, os, creier).
6. Teoria eredității, susținută de faptul că incidența creşte de până la 10 ori la o pacientă cu rudă de gradul I care suferă de endometrioză. Există date ale unor studii actuale cu privire la trasmiterea legată de cromozomii 10 şi 16.
Alte teorii relevante mai sunt: teoria endotoxinelor şi a biotoxinelor, teoria sistemului imunitar dezechilibrat, teoria dezechilibrului enzimei telomerază.
Cum se poate diagnostica endometrioza?
Patognomonică este triadă: dismenoree, dispareunie, infertilitate. Astfel, aceste 3 probleme sunt semne care pot arăta dacă o persoană suferă de endometrioză:
⦁ Dismenoreea – cel mai frecvent sau întâlnit simptom (60-75% din pacientele cu endometrioză), fiind severă, unilaterală sau bilaterală, care poate iradia lombar. Dismenoreea este cunoscută în limbajul de zi cu zi ca durere menstruală.
⦁ Dispareunia (durerea în cursul actului sexual), apare ca urmare a tensionării structurilor pelvine: uterul retroversat fixat, ligamentele uterosacrate, septul rectovaginal, ovarele transformate chistic şi fixate. Durerea este severă la pacientele cu localizări recto-vaginale ale endometriozei.
⦁ Infertilitate, prin multiple fenomene: alterarea funcției ovariene (anovulație, modificarea secreției GnRH, defecte de maturare ovocitară, ovocite slabe calitativ), dispareunie, alterarea funcției tubare (reduce capacitatea fimbriilor de a prelua ovocitul), crearea de anticorpi endometriali şi deficit de fază luteala, afectarea implantării (reacție imună precoce, avort precoce).
Alte manifestări clinice: durerea pelvină cronică non-ciclică, tulburări de ciclu menstrual, hematuria şi disuria (endometrioză vezicală), rectoragii şi dureri la defecație, în timpul menstruației (afectarea colonului), epistaxis, hemoptizie ciclică, durere sciatică, în localizările extrapelvine, edem şi sângerare la nivelul cicatricilor postepiziotomie sau abdominale.
Ce presupune examinarea clinică pentru depistarea endometriozei?
La examinarea clinică, medicul specialist poate consulta următoarele: uterul puternic laterodeviat/retrofixat, masele anexiale, nodul dureros, fix, aparținând de ligamentul uterosacrat.
Cum se tratează endometrioza?
Pentru a trata endometrioza, pe baza simptomelor care apar la fiecare pacient în parte, abordarea este diferită și există 3 tipuri de tratament posibile:
⦁ Tratament medicamentos – deși nu există în prezent un tratament medicamentos specific care poate vindeca endometrioza, aceasta având un caracter recidivant; tratamentul medicamentos poate doar să amelioreze simptomele. Se pot folosi medicamente pentru suprimarea menstruației până la 6 luni, anti-inflamatorii și analgezice;
⦁ Tratament chirurgical – se recomandă evitarea acestui tip de tratament în faza incipientă a afecțiunii. O intervenție chirurgicală corectă poate da șansa pacientei de a concepe spontan, dar în 40% dintre cazurile avansate de endometrioza, nu se operează chisturile care sunt mai mici;
⦁ Tratament alternativ – în cazul în care boala este în stadiu incipient, aceasta poate fi controlată cu ajutorul dietei, sportului, medicației asemănătoare celei hormonale.