Tag: diagnostic

28
Feb

Sarcinile pierdute recurent

Sarcinile pierdute recurent

Primesc destul de des intrebarea: daca am mai multe sarcini pierdute sufar de infertilitate? Raspunsul este NU!

Care este diferenta dintre infertilitate si sarcinile pierdute recurent?

Infertilitatea este definita ca incapacitatea unui cuplu de a obtine o sarcina dupa un an de zile de contact sexual regulat (2-3 zile) in absenta oricarei metode de contraceptie.

Sarcinile pierdute recurent se refera la situatia in care cuplul prezinta doua sau mai multe sarcini pierdute consecutiv sub 24 de saptamani de gestatie. In aceasta categorie intra atat sarcinile obtinute pe cale naturala, cat si cele obtinute printr-o tehnica de reproducere umana asistata (Inseminare Intrauterina, Fertilizare In Vitro). Sarcinile ectopice si cele molare nu intra in aceasta categorie.

Cat de des se intalneste aceasta problema?

Incidenta sarcinilor pierdute recurent este greu de stabilit, insa se aproximeaza ca fiind undeva in jur de 1-2%.

Care sunt cauzele cele mai frecvente?

1. Varsta, atat la femei, cat si la barbati. Varsta peste 35 de ani la femei este un important factor de risc.

2. Expunerea la mediu toxic: metale grele, pesticide, radiatii.

3.Endometrita cronica. Aceasta reprezinta o infectie cronica, caracterizata printr-o inflamatie cronica a endometrului si reprezinta un factor de risc important pentru esecul de implantare, sarcina ectopica si sarcinile pierdute recurent.

4. Anomaliile uterine. Atat cele congenitale (uter septat, uter bicorn, uter unicorn), cat si cele dobandite (sinechie uterina, polipi endometriali, fibroame uterine).

5. Trombofilia ereditara si cea dobandita (sindromul anticorpilor antifosfolipidici).

6. Cauze endocrinologice: deficitul de faza luteala, hipotiroidia si hipertiroidia netratata, hiperprolactinemia, sindromul ovarelor micropolichistice si rezerva ovariana scazuta (AMH sub valorile normale).

7. Cauze genetice la unul/ambii parinti.

8. Cauze imunologice.

9. Afectarea spermatozoizilor: morfologia spermatozoizilor sub limita normalului, gradul de fragmentare crescut al ADN-ului din spermatozoizi.

Cum se pot diagnostica aceste cauze?

1. O anamneza amanuntita a cuplului va scoate in evidenta posibilii factori de mediu sau familiali ce ar putea explica diagnosticul: expunere la mediu toxic a unuia/ambilor parteneri; consumul de tutun/alcool/droguri; tratamente cronice ce pot determina pierderi recurente; istoric de infectii pelvine repetate ce ar putea ridica suspiciunea unei endometrite cronice; istoric de boli autoimune in familie mostenite de pacienta, insa nedescoperite inca; copii cu malformatii sau sindroame genetice in familie ce ar putea ridica suspiciunea unei modificari genetice la unul din parteneri.

2. Ecografie endovaginala cu reconstructie 3D/4D pentru diagnosticarea anomaliilor uterine congenitale, a polipilor endometriali, a fibroamelor uterine, evaluarea rezervei ovariene prin AFC (numarul foliculilor antrali).

3. Histeroscopie diagnostica: cura chirurgicala a polipilor, a fibroamelor intrauterine, a septurilor sau sinechiilor. Biopsie endometriala in cazul unei suspiciuni de endometrita cronica.

4. Bilantul endocrinologic al pacientei: TSH, Ft4, ATPO, Prolactina, AMH, Vitamina D.

5. Cariotipul genetic din sangele periferic al ambilor parteneri.

6. Screeningul pentru trombofilia ereditara si sindromul anticorpilor antifosfolipidici.

7. Spermograma, spermocultura si grad de fragmentare a ADN-ului din spermatozoizi.

Cum se poate trata?

1. Corectarea factorilor de mediu/alimentari si compartamentali ai cuplului.

2. Consult hematologic si tratament de specialitate in cazul prezentei unei trombofilii.

3. Consult si tratament de specialitate in cazul prezentei unei afectiuni tiroidiene sau valori crescute a prolactinei.

4. Tratament antibiotic in cazul endometritei cronice.

5. Corectia chirurgicala perhisteroscopica a polipilor endometriali, fibroamelor intracavitare, a septurilor uterine sau a sinechiilor uterine.

6. In cazul afectarii spermogramei, in functie de criterii – Fertilizare in vitro cu Injectie intracitoplasmatica de spermatozoizi: ICSI/IMSI.

7. In cazul afectarii genetice a unuia din parteneri se va recurge la Fertilizare in Vitro cu testare genetica preimplantationala a embrionilor cu scopul de a transfera doar embrioni normali genetic.

Personal, consider ca suportul psihologic al cuplurilor ce sufera de sarcini pierdute recurent este esential. Pacientele ce sufera de aceasta problema sunt paciente anxioase, cu tulburari de stari de spirit ce pot merge catre diverse grade de depresie. Acest lucru apare din sentimentul, frustrant, ca sunt incapabile sa mentina o sarcina pana la termen si sa dea nastere unui copil.

Orice noua sarcina pierduta vine impreuna cu sentimentul de neputinta si pierderea increderii ca ar putea mentine o sarcina pana la termen. Din acest punct, sunt foarte multe paciente care isi pierd increderea in sine si de teama de a nu trece iarasi printr-un esec se protejeaza pentru a nu obtine o alta sarcina.

Studiile efectuate la pacientele cu sarcini pierdute recurent au aratat faptul ca pacientele considera pierderea sarcinii ca fiind echivalenta cu pierderea unei parti a corpului lor, aceasta ducand la sentimentul de goliciune si neimplinire. 30% din aceste paciente sufera de un anumit grad de depresie.

De aceea, suportul psihologic din partea familiei, prietenilor si cadrelor medicale ce intra in contact cu cuplul este foarte important.

Autor: dr. Radu MAFTEI

14
Feb

Ce este sinechia uterina?

Sinechia uterina

Ce este sinechia uterina?

Sinechia uterina reprezinta prezenta unor aderente in cavitatea uterina. Aceste aderente intrauterine pot fi partiale (prezente doar in anumite zone ale cavitatii uterine unde a avut loc agresiunea endometrului) sau totale, discutand in cazul acesta de sindromul Asherman.

uterine-adhesions

Cum apar sinechiile uterine si care sunt cauzele cele mai frecvente?

Cavitatea uterina este tapetata de endometru. Acesta, la randul sau, are doua straturi: un strat functional, ce se elimina cu fiecare menstruatie, si un strat bazal, stratul din care se regenereaza stratul functional dupa fiecare menstruatie. In anumite situatii, in urma unei agresiuni mecanice sau infectioase, stratul bazal este distrus partial sau total, iar organismul repara aceasta leziune prin crearea unor cicatrici intre peretii uterini: aderentele intrauterine (sinechia).

Cauzele acestor aderente pot fi grupate in doua categorii:

1. Mecanice: chiuretaje uterine pentru sarcini oprite in evolutie sau avorturi spontane; chiuretaje uterine dupa nastere in cazul hemoragiilor postpartum; in urma exciziei histeroscopice a unor polipi, fibroame intrauterine sau ablatiei de endometru. De asemenea, sinechia uterina poate sa apara si in urma miomectomiei laparoscopice pentru fibroame situate in peretele uterin, daca in timpul interventiei este interesata si cavitatea uterina, motiv pentru care se recomanda o histeroscopie de control la cateva luni de la miomectomie.

2. Infectioase: epiosoade de endometrita; avort complicat cu infectie (avort septic); tuberculoza genitala.

Care sunt semnele si simptomele sinechiei uterine?

Cand vorbim de simptomatologia sinechiei uterine trebuie sa specificam faptul ca aceste modificari apar in urma unor evenimente (chiuretaje uterine, histeroscopii operatorii, rezectii de fibroame intracavitare, infectii pelvine repetate, episod de tuberculoza tratat, radioterapie cu interesare pelvina) pe care pacientele le iau drept reper: „de atunci menstruatia este mai putina/nu mai vine deloc”, „de atunci menstruatiile sunt dureroase”, ” de atunci nu mai obtin o noua sarcina”.

Unele paciente pot fi asimptomatice sau pot prezenta doar cateva simptome nespecifice. Insa, de cele mai multe ori, pacientele prezinta tulburari de flux menstrual ce pot varia de la flux menstrual redus pana la amenoree (lipsa menstruatiei). Dismenoreea poate fi de asemenea prezenta in diverse grade la pacientele cu sinechie uterina. O alta cauza frecventa de adresare catre medicul ginecolog este dificultatea in a obtine o sarcina sau avorturi repetate.

Cum se poate diagnostica sinechia uterina?

Ca metode de diagnostic avem la dispozitie ecografia endovaginala, insa acuratetea ei nu este 100%. De aceea, uneori se poate utiliza ecografia cu infuzie salina. Standardul de aur in diagnosticul sinechiei uterine ramane histeroscopia ce poate vizualiza direct sinechia.

Se poate trata? Cum?

Tratamentul sinechiei uterine, in special cel al sinechiei totale, este o provocare pentru orice ginecolog. Scopul tratamentului este inlaturarea aderentelor si restabilirea volumului anatomic normal al cavitatii uterine. In acest sens, in unele cazuri severe de sinechie pot fi necesare 2-3 interventii pentru a restabili complet cavitatea uterina. In ultimul timp au aparut pe piata cateva produse, geluri bazate pe acid hialuronic, ce impiedica reformarea aderentelor intrauterine. Aceste geluri pot fi utilizate ca tratament adjuvant post histeroscopie.

Din pacate, de multe ori endometrul ce apare la nivelul zonelor de sinechie este un endometru precar.

Se poate obtine o sarcina dupa tratament? Ce riscuri sunt?

Se poate obtine o sarcina, insa sansele difera foarte mult in functie de severitatea sinechiei uterine si de varsta pacientei. In cazul formei severe de sinechie uterina, conform studiilor, sansa de a obtine si aduce la termen o sarcina este de doar 38%.

Pacientele cu sarcini obtinute dupa tratarea unei sinechii uterine au un risc mai mare de avort spontan, nastere prematura, sangerari genitale pe durata sarcinii, hipertensiune arteriala gestationala si preeclamsie din cauza unui deficit de invazie a placentei.

Autor: dr. Radu MAFTEI

11
Ian

Ce este endometrioza?

Ce este endometrioza?

Endometrioza este o afectiune comuna a femeilor aflate la varsta reproductiva, definita prin prezenta de tesut endometrial in afara cavitatii uterine. Este o afectiune cronica, multifactoriala cu un impact negativ important asupra calitatii vietii.

Care sunt principalele simptome?

Pentru majoritatea pacientelor intre endometrioza si durere este un “egal”. De ce se intampla lucrul acesta? Pentru ca, sub o forma sau alta, aceasta este principala cauza pentru care se adreseaza unui medic inainte de a afla ca sufera de endometrioza. Cand vorbim de durerea in endometrioza ne referim in principal la cei 4D: Dismenoree (prezenta durerilor la menstruatie), Dispareunia (durerea la contactul sexual), Disuria (durere la in momentul urinarii) si nu in ultimul rand Dischezia (dificultati la defecatie).

Alte manifestari ce pot fi intalnite, in functie de localizare si de stadiul endometriozei, sunt: balonarile, constipatia, rectoragiile, durerile toracice cu hemoptizii (in cazurile rare de endometrioza pulmonara), durerile pe topografia unor nervi in cazul afectarii nervoase. Un aspect important in ceea ce priveste particularitatea durerilor in endometrioza este ciclicitatea acestora, insa nu este exclus ca o durere ciclica determinata de endometrioza sa se transforme intr-o durere cronica cu exacerbari catameniale.

De ce este uneori diagnosticul de endometrioza intarziat?

Este de notorietate faptul ca, de cele mai multe ori, diagnosticul de endometrioza este tardiv, acest lucru rezultand din numeroasele studii facute in Europa. Astfel, in Austria si Germania Hudelist et al au raportat o intarziere de aproximativ 10,4 ani intre aparitia endometriozei si stabilirea diagnosticului, in UK si Spania intarzierea este de 8 ani (Ballard, et al., 2006, Nnoaham, et al., 2011) in Norvegia de 6,7ani (Ballard, et al., 2006) iar in Irlanda si Belgia de 4-5 ani (Nnoaham, et al., 2011).

Cauzele cele mai frecvente ale intarzierii stabilirii diagnosticului descoperite de aceste studii sunt:

  • utilizarea intermitenta a contraceptivelor ce determina ameliorarea simptomatologiei,

  • diagnosticarea gresita a cauzei durerilor pelvine,

  • inducerea gresita fetelor de catre mame a ideii ca menstruatia trebuie sa fie dureroasa.

Cum se pune diagnosticul de endometrioza?

In primul rand, diagnosticul de endometrioza este suspectat pe baza istoricului de dureri/infertilitate a pacientei. Pe baza examenului clinic si a investigatiilor imagistice (ecografie, RMN, CT) este stabilit diagnosticul de endometrioza, iar stabilirea definitiva a diagnosticului se face pe baza examinarii anatomopatologice a leziunilor obtinute in urma laparoscopiei.

Un studiu condus de Hudelist et al arata faptul ca in cazul pacientelor cu semne si simptome de endometrioza profunda, ecografia poate pune in evidenta leziunile intestinale, ligamente uterosacrate si ovare. Acuratetea investigatiei este dependenta de experienta ecografistului in endometrioza profunda.

Pot fi stabilite imagistic extinderea si invazia leziunilor de endometrioza?

In urma unei pregatiri corecte a pacientei si a utilizarii unui protocol specific pentru evidentierea leziunilor de endometrioza, RMN-ul si hidrocolonoCT-ul pot stabili cu o acuratete destul de mare dimensiunea, extinderea si invazia leziunilor de endometrioza. Aprecierea corecta a extinderii si a invaziei permite stabilirea unui plan de management corect, evitand astfel unele interventii chirurgicale inutile sau suboptimale (cazurile in care din echipa operatorie lipseste un chirurg digestiv si un chirurg urolg).

Care sunt optiunile de tratament in endometrioza?

Optiunile de tratament in endometrioza sunt urmatoarele: antalgice, tratament hormonal, chirurgie iar pentru partea de infertilitate determinata de endometrioza: Fertilizare in Vitro.

Tratamentul hormonal poate consta in utilizarea de:

  1. Contraceptive orale combinate utilizate ciclic sau in mod continuu.

  2. Progestative ce pot fi administrate oral sau pot fi utilizate sub forma de dispozitive intrauterine

  3. Agonisti de GnRH (Diphereline, Gonapeptyl, Zoladex)

  4. Inhibitori de aromataza

Scopul tratamentului hormonal este de a reduce valoarea estrogenului, iar, odata cu scaderea acestuia, simptomatologia dureroasa se remite treptat. Ce trebuie inteles este faptul ca acest tratament hormonal NU VINDECA endometrioza si, din pacate, dupa intreruperea tratamentului hormonal, simptomatologia reapare la un anumit interval de timp, in functie de fiecare pacienta.

Tratamentul chirurgical se indica a fi efectuat laparoscopic, iar in momentul de fata asistam la o tendinta de a reduce indicatiile de interventie. Sunt situatii in care interventie chirurgicala are indicatii absolute: sindrom dureros ce nu raspunde la terapia medicamentoasa si afecteaza puternic calitatea vietii pacientei, in endometrioza intestinala/ureterala ce determina obstructie importanta sau in chisturile ovariene endometriozice de mari dimensiuni. Pe langa aceste situatii, interventii chirurgicale se pot indica in functie de particularitatile fiecarui caz in parte.

Bibliografie:

  1. Ballard K, Lowton K and Wright J. What’s the delay? A qualitative study of women’s experiences of reaching a diagnosis of endometriosis. Fertil Steril 2006; 86:1296–1301.

  2. Nnoaham KE, Hummelshoj L, Webster P, d’Hooghe T, de Cicco Nardone F, de Cicco Nardone C, Jenkinson C, Kennedy SH, Zondervan KT and World Endometriosis Research Foundation Global Study of Women’s Health consortium. Impact of endometriosis on quality of life and work productivity: a multicenter study across ten countries. Fertil Steril 2011; 96:366–373.

  3. Guideline of the European Society of Human Reproduction and Embryology, september 2013

Autor: dr. Radu MAFTEI

2
Feb

Obezitatea si sarcina

Obezitatea si sarcina

Obezitatea este o problema majora de sanatate a zilelor noastre. Putem vorbi de o epidemie de obezitate avand in vedere ca peste 30 % din populatia globului este supraponderala sau obeza.

Diagnostic

Obezitatea este o boala cronica, definita printr-un index de masa corporala (IMC) peste 30 Kg/ mp., clasificata dupa acest criteriu in trei grade conform ghidului EASD-EASO, 2008:

Suprapondere IMC = 25,00-29,9 Kg/mp;

Obezitate gradul I – IMC = 30,00-34,9 Kg/mp;

Obezitate gradul II – IMC = 35,00-39.9 Kg/mp;

Obezitate gradul III – IMC >/=40 Kg/mp.

Diagnosticul obezităţii abdominale: circumferinţa abdominală >/= 80 cm la femei, >/= 94 cm la barbat, raport perimetru abdominal/inaltime > 0.5, talie/sold > 0.85 la sexul feminin si >0.95 la sexul masculin.

Complicatii

Excesul ponderal creste riscul pentru complicatii – metabolice endocrine, cardiovasculare, respiratorii, scheletale, cutanate și psihologice.

In ceea ce priveste sanatatea reproducerii, obezitatea are consecinte particulare.

Este asociata cu reducerea fertilitatii, rata conceptiei spontane fiind mai redusa la femeile obeze. Deasemenea, obezitatea creste riscul pentru sindromul ovarelor polichistice, ambele conditii fiind asociate cu cresterea insulinorezistentei si a hiperinsulinemiei, cu efecte negative in ceea ce priveste frecventa ovulatiei.

Dozele tratamentelor de inductie a ovulatiei sunt mai mari la femeile obeze, riscul hiperstimularii ovariene este crescut, iar explorarea ultrasonografica este mai dificila.

Exista studii care demonstreaza ca rata succesului prin metodele de reproducere asistata este, de asemenea, redusa.

Cresterea IMC este corelata cu cresterea incidentei neoplaziilor in sfera ginecologica.

Obezitatea materna in timpul sarcinii este asociata cu riscuri atat pentru mama cat si pentru fat: diabet gestational, hipertensiune arteriala de sarcina si sau preeclampsie, avort spontan, trombembolism, nastere prematura, macrosomie. Exista un risc mai mare pentru probleme congenitale precum defectul de tub neural si boli congenitale cardiace. Copiii mamelor cu obezitate sunt mai predispusi pentru adipozitate excesiva si boli metabolice.

Managementul excesului ponderal in sarcina

Avand in vedere consecintele importante ale excesului ponderal in sarcina, este important ca modificarile stilului de viata sa fie implementate inainte de sarcina si mentinute pe parcursul acesteia.

Obiective:

– individualizate şi realiste în funcţie de stadiul de preconceptie/sarcina/lactatie si de clasa de risc;

– scădere ponderală de 0,5 – 1 Kg/săptămână ( 10-15%) în 3-6 luni, apoi menţinere pe termen lung inainte de sarcina; la femeile insarcinate supraponderale castigul ponderal in trimestrul al doilea trebuie sa fie intre 7 si 11 Kg, iar la femeile cu obezitate indiferent de clasa – intre 5 si 9 Kg conform Institute of Medicine (IOM) 2009;

– reducerea riscului şi îmbunătăţirea stării de sănătate;

– prevenirea şi tratamentul complicaţiilor.

Tratament nonfarmacologic:

– dieta hipocalorică, cu deficit de 500 sau 1000 Kcal/zi, inainte de sarcina; in sarcina si lactatie dietele hipocalorice sunt contraindicate.

– aport caloric controlat in functie de perioada sarcinii – cresterea aportului caloric cu 350 calorii in trimestrul II si de 450 in trimestrul III, cu o crestere a aportului proteic la 1,1g/kgc/zi si cu un aport minim de 175 g carbohidrati pe zi. In lactatie necesarul caloric este cu 500 calorii mai ridicat decat la femeia non-gravida;

– exerciţiu fizic zilnic în funcție de toleranța fizică individuală;

– terapie cognitiv-comportamentală.

Bibliografie:

Obesity Facts 2015;8:402–424 – European Guidelines for Obesity Management in Adults – Volkan Yumuk, Constantine Tsigos, Martin Fried, Karin Schindler, Luca Busetto, Dragan Micic, Hermann Toplak; Tablou clinic si paraclinic. Forme clinice de obezitate. Hancu N, Roman G, Veresiu IA. Diabetul zaharat, Nutritia si Bolile Metabolice – tratat 1 2010 – Ed. Echinox Cluj Napoca 2010, Management of Obesity in Adults: European Clinical Practice Guidelines. Obesity Facts 2008, Tratat Roman de Boli Metabolice volumul 2- Diagnosticul si evaluarea obezităţii- Cornelia Bala, Brumar.

Doctor Raluca CUIBARU-TEODORESCU, medic specialist diabet zaharat, nutritie si boli metabolice

17
Ian

AMH – Aman, aman … dar pana cand?

Aman, aman, dar pana cand…?

Tot mai multe femei aleg sa amane conceptia unui copil, dupa varsta de 30 de ani. Acest trend, observat la nivel european, a fost confirmat si in Romania: potrivit Institutului National de Statistica, numarul femeilor din Romania care decid sa aiba primul copil dupa varsta de 35 de ani s-a dublat in ultimul sfert de secol.

Condiţiile de progres economic şi social constant au facilitat emanciparea femeii şi participarea crescanda a acesteia la activităţile economice, mobilitatea socială în creştere conducand la schimbarea prioritatilor.

Din pacate insa, odata cu varsta materna avansata se reduce semnificativ potentialul fertil al femeilor, deoarece atat numarul ovocitelor (celule sexuale feminine), cat si calitatea acestora scad, astfel incat sansele ca ovocitele sa fie fertilizate si sa se dezvolte embrioni normali sunt mai mici.

Read more

10
Ian

Laboratorul de FIV

Laboratorul de FIV

Atunci cand un cuplu alege un centru de reproducere umana asistata, nu alege doar doctorul, alege si laboratorul de FIV. De cele mai multe ori, laboratorul si ceea ce inseamna un laborator de FIV este o „necunoscuta” pentru pacienti.

Laboratorul de FIV este locul unde gametii cuplului (ovocitele si spermatozoizii) se intalnesc pentru a da nastere embrionilor. Pacientii trebuie sa stie ca nici un laborator de FIV nu poate imbunatati calitatea genetica a ovocitelor, a spermatozoizilor sau a embrionilor. Ce diferentiaza laboratoarele de FIV este dotarea acestora si, cel mai important, competenta, experienta si rigurozitatea echipei de embriologi.

IMG_0154_resize1

Read more

19
Oct

PGD – PGS

PGD – Diagnosticul genetic preimplantational

PGD (diagnosticul genetic preimplantare) se adreseaza, de regula, cuplurilor in care unul sau ambii parteneri sunt purtatori ai unor mutatii genetice care se pot transmite copiilor. Prin aceasta tehnica sunt analizate genetic una sau mai multe celule prelevate de la embrionii obtinuti prin fertilizare in vitro, astfel incat sa fie transferat(i) la mama doar embrionul/embrionii care nu prezinta anomalia genetica pentru care s-a efectuat testarea.

CARE SUNT INDICATIILE DIAGNOSTICULUI GENETIC PREIMPLANTATIONAL?

  1. Viitorii parinti sau cel puțin unul dintre ei sunt purtatori ai unor boli genetice ereditare.

  2. Viitorii parinti sau cel puțin unul dintre ei au cariotipul (testarea cromozomilor) modificat datorită prezentei unei anomalii cromozomiale, cum ar fi translocatiile sau inversarile cromozomiale.

  3. Dupa esec repetat in urma IVF sau ICSI

  4. Dupa esec recurent de implantare a embrionului (RIF)

  5. Pierdere recurenta a sarcinii

  6. Varsta materna avansata (indicata in mod special femeilor cu varsta peste 38-40 de ani)

  7. Istoric de aneuploidie fetala (numar anormal de cromozomi intr-o celula) la sarcinile anterioare

  8. Anumite cazuri de sterilitate masculina, cum ar fi atunci cand proba de sperma este colectata direct din epididim sau testicul.

PGS – Screeningul genetic preimplantational

PGS este o tehnica utilizata in domeniul reproducerii umane asistate care implica analiza celor 23 de perechi de cromozomi prezenti in mod normal in celula. PGS-ul nu urmareste depistarea unei singure boli genetice, ci verificand numarul de cromozomi prezenti intr-o anumita celula, depistarea unei serii intregi de anomalii.

CARE SUNT INDICATIILE SCREENINGULUI GENETIC PREIMPLANTATIONAL?

  1. Varsta materna avansata

  2. Cupluri cu esecuri repetate de FIV

  3. Cupluri cu istoric de repetate pierderi de sarcina

  4. Cupluri cu repetate sarcini aneuploide

  5. Partenerul de sex masculin cu infertilitate severa

In clinica Origyn Fertility Center, aceaste tehnici au fost implementate cu succes incepand cu anul 2014.

25
Sep

Activare ovocitara

In cadrul clinicii noastre, activarea ovocitara se utilizeaza din 2014 la cazurile cu esec de fertilizare sau fertilizare suboptimala in antecedente. Primul caz tratat in 2014 cu activare ovocitara si IMSI a fost publicat intr-o revista de specialitate internationala.

Odata cu introducerea tehnicii de Injectie Intracitoplasmatica de Spermatozoid (ICSI) rata esecului de fertilizare a scazut spectaculos, in special la cazurile cu infertilitate de cauza masculina. Tehnica de ICSI/IMSI este asociata cu o rata mare de fertilizare (70-80%), insa sunt situatii cand avem de a face cu esecuri repetate de fertilizare sau o rata de fertilizare suboptimala. Agentul fiziologic de activare a ovocitului este reprezentat de Sperm-borne phospholipase Cz (PLCz) ce determina, in urma unor reactii chimice in lant, eliberarea de ioni de calciu la nivel ovocitar, necesari fertilizarii.

O lipsa sau o scadere fiziologica/artificiala a concentratiei de ioni de calciu determina esec de fertilizare si anomalii de diviziune embrionara ducand in final la oprirea in evolutie a embrionilor. Aceasta deficienta a calciului intracelular poate fi corectata printr-un aport exogen de ionofori de calciu. Utilizarea ionoforilor de calciu nu a fost asociata cu un efect negativ sau toxic asupra embrionilor.

Concluzia unei metaanalize publicate in 2017 a fost ca utilizarea ionoforilor de calciu pentru activarea ovocitara imbunatateste semnificativ statistic fertilizarea, clivarea si blastularea embrionilor si creste rata implantarii si sarcinii.

Studiul publicat de Mizuta et al. in 2017 a aratat o imbunatire a ratei de fertilizare, a formarii de blastocist si o crestere semnificativa a numarului de embrioni disponibili pentru embriotransfer.

Bibliografie:

  1. Miller N, Biron-Shental T, Sukenik-Halevy R, Klement AH, Sharony R, Berkovitz A. Oocyte activation by calcium ionophore and congenital birth defects: a retrospective cohort study. Fertil Steril 2016;106:590–6
  2. Murugesu S, Saso S, Jones B, et al. Does the use of calcium ionophore during artificial oocyte activation demonstrate an effect on pregnancy rate? A meta-analysis. FERTILITY AND STERILITY. 2017;108:468-468
  3. Takeuchi, T. et al. Artificial oocyte activation improves later embryonic development in patients with a history of impaired fertilization. Fertility and Sterility , Volume 108 , Issue 3 , e147 – e148
  4. Doroftei B, Zlei M, Simionescu G, Maftei R, Cumpata S, Emerson G. Report of a successful ongoing pregnancy as a result of IMSI with assisted oocyte activation. REPRODUCTIVE HEALTH. 2015;12:38-4.

6
Iul

Slow freezing sau vitrificare?

Crioprezervarea gametilor feminini, masculini si a embrionilor rezultati in urma fertilizarii in vitro a reprezentat o provocare inca de la inceputurile medicinii reproductive asistate.

In momentul de fata exista doua tehnici de crioprezervare: slow freezing si vitrificare.

Clinica Origyn Fertility Center se poate mandri cu faptul ca foloseste tehnica de vitrificare de la deschiderea clincii, avand o experienta vasta in crioprezervarea de embrioni, ovocite si sperma.

Crioprezervarea embrionilor in cadrul Clinicii Origyn Fertility Center se realizeaza individual: un embrion/paieta, pacientii nefiind obligati sa decongeleze 2-3 embrioni odata pentru un nou embriotransfer. Acelasi mecanism este folosit si in cazul crioprezervarii ovocitelor.

Slow freezing (congelarea lenta) este prima tehnica de crioprezervare implementata si consta in echilibrarea celulelor intr-o solutie crioprotectoare urmata de congelarea lenta pana la -40C si apoi congelare rapida pana la -150C si transferul in azot lichid. Concentratia de crioprotector folosita la aceasta tehnica este mica pentru a diminua riscul de formare a cristalelor de gheata intracelular si distructie celulara.

Vitrificarea reprezinta cea mai noua metoda de crioprezervare si consta in utilizarea unei concentratii crescute de crioprotector si congelarea ultrarapida a celulelor evitand astfel riscul formarii cristalelor de gheata si distructia celulara cum se poate intampla in cazul congelarii lente.

Studiile ce au comparat eficienta celor doua tehnici au semnalat un avantaj net superior al tehnicii de vitrificare comparativ cu congelarea lenta.

Un studiu realizat de Paolo Setti pe baza Registrului National Italian din 2007-2011 a aratat o rata de supravetuire dupa decongelare net superioara a ovocitelor vitrificate comparativ cu cele congelate lent. Rata de fertilizare a ovocitelor vitrificate cat si rata sarcinilor a fost de asemenea statistic semnificativ mai mare in cazul ovocitelor vitrificate.

Un studiu condus de J. Zuk si publicat in Fertility and Sterility a evaluat rata de sarcina a embrionilor congelati lent VS vitrificati VS embrioni proaspeti. Concluzia studiului a fost ca rata de succes a fost statistic semnificativ mai mare la embrionii vitrificati comparativ cu cei congelati lent. De asemenea, o alta concluzie a studiului a fost ca rata de succes este comparabila la embrionii vitrificati si cei proaspeti.

In ceea ce priveste vitrificarea ovocitelor vs congelarea lenta a acestora, principalul avantaj este faptul ca formarea cristalelor de gheata, ce ar distruge ovocitele, este inlaturata iar rata de recuperare a ovocitelor vitrificate este de aproximativ 97%.

Cand vine vorba de rata de supravietuire a embrionilor vitrificati vs embrioni congelati lent, studiile confirma superioritatea metodei de vitrificare, atat in stadiul de clivare cat si in stadiul de blastocist.

Studiul publicat de E.K. Kim privind rata de supravietuire a embrionilor in stadiu de clivare prin cele doua tehnici a aratat o rata de 90.2% pentru embrionii vitrificati si doar de 81% pentru cei congelati lent si o rata de sarcina semnificativ statistic mai mare la embrionii vitrificati comparativ cu cei congelati lent.

Vitrificarea ne ajuta si la cazurile la care facem PGS/PGD si embrionii sunt vitrificati dupa biopsia de trofectoderm. Studiul publicat de T. Schlenker a aratat o rata de supravietuire mare la blastocistii biopsiati inainte de vitrificare cat si o rata mare de sarcini. Vitrificarea permite in cazul folosirii PGD/PGS evaluarea genetica a embrionilor si transferul embrionilor euploizi pe ciclurile urmatoare, pastrand o rata de supravietuire mare si o rata de sarcini imbunatatita.

Vitrificarea pentru pacientele diagnosticate cu cancer

Vitrificarea ovocitelor/embrionilor in cazul pacientelor cu cancer le ofera sansa de a amana sarcina pana cand boala este tratata. Avantajul este acela ca prognosticul reproductiv este cel pe care il avea pacienta inainte de inceperea tratamentului chimioterapic/radioterapic.

18
Apr

Ne dorim … avem o problema …

  • Infertilitatea este o problema de sanatate tot mai frecvent întalnita in ultimii ani.
  • In Romania, unul din sase cupluri intampina greutati in conceperea unui copil pe cale naturala; unele cupluri accepta aceasta problema si cauta rezolvarea ei la medic.
  • Reusita terapeutica implica colaborarea mai multor medici, de diverse specialitati, dar rolul esential in asigurarea unui suport medical eficient il are medicina reproductiva.

Investigarea problemelor de fertilitate presupune parcurgerea mai multor etape:

  1. CONSULTATIA INITIALA
  • primul pas în evaluarea statusului infertilatii si in stabilirea etapelor urmatoare
  • evaluarea starii de sanatate a fiecarui partener
  • aprecierea factorilor de risc ce pot impiedica obtinerea unei sarcini avand in vedere istoricul familial al fiecarui partener
  • informatii privind boli preexistente, tratamente de lungă durata, stil de viata (fumat, consum bauturi alcoolice), profilul hormonal, testul Papanicolau, eventuale sarcini obtinute anterior şi conditiile in care au fost obtinute
  • aspecte privind terapia infertilitatii si posibilitatile actuale, concentrand discutia pe conditiile medicale care ar putea interveni în obtinerea unei sarcini
  1. PLAN DE INVESTIGATII
  • Investigatii si analize pentru femei
  • Profil hormonal: FSH, Lh, TSH, Prolactina, Progesteron, Estradiol, AMH
  • Profil serologic: hepatite B,C (Anti-HBV; Anti-HBc; Anti-HBs); sifilis (VDRL/RPR, TPHA); HIV (Anti-HIV1+2);
  • Teste de hematologie: hemoleucograma, VSH, grup sangvin si factor Rh, glucoza serica, creatinina, profil TORCH
  • Markeri tiroidieni: TSH; T3; FT4; anticorpi antiTPO
  • Screening cervico-vaginal: Citologie cervico-vaginală Babeş–Papanicolau; Chlamydia trachomatis şi Neisseria gonorrhoeae ARN endocervix, Mycoplasma hominis şi U. urealyticum – cultură, examen microbiologic secreţii vaginale.
  • Ecografia transvaginala
  • Verificarea permeabilitatii tubare: HycoSy; Laparoscopie;
  • Screening genetic (*in anumite situatii)
  • Investigatii si analize pentru barbati
  • Profil hormonal
  • Profil serologic
  • Spermograma
  • Spermocultura
  • Evaluarea gradului de fragmentare al ADN-ului
  • Screening genetic (* in anumite situatii)
  1. STABILIREA DIAGNOSTICULUI SI A TIPULUI DE PROCEDURA RUAM
  • coroborarea datelor obtinute prin examen clinic si teste paraclinice (imagistice, endoscopice, biologice, citologice) si stabilirea diagnosticului
  • stabilirea tipului de procedura umana asistata
  1. EVALUAREA PSIHOLOGICA A PACIENTILOR